Jucarie zburatoare Zmeu

Jucarie veche romaneasca

Uneori, o adiere de vânt în timpul vacantei de vară, poate aduce cu sine un munte de fericire. Aveam vreo nouă ani sau asa ceva si am avut norocul să întâlnesc un făurar de “jocuri si jucării.” Posibil ca “făurarul” să fie unul dintre motivele pentru care scriu si eu acum frânturi de copilărie. Ne-a adunat într-o zi de vară(eram vreo doi, poate trei) si a spus ca urma să înăltăm un zmeu la prima adiere de vânt. Nici nu bănuiam ce însemnau toate acestea. Ajunsi pe islaz, în verde crud de Bărăgan, fiecare a trecut pe postul său. Am fost scoliti pe drum de “Nenea Titi” în masină cu privire la operatiunea “Zmeul zburător.” Unul tinea de coada zmeului, altul alerga tinând strâns de sfoara si îmbrătisând vântul, iar altcineva pregătea mici hârtiute pe care urma să le trimitem către înalt după lansare. Si zmeul urca până sus, sus de tot de abia se mai putea zări. Am zburat împreună cu el, am atins nori si raze aurii mi-au strălucit în păr. Asa de frumoasă era copilăria mea descultă în inimă de Bărăgan! Anii s-au scurs, “Făurarul” a rămas numai printre rândurile mele, zmeul s-a rătăcit prin lume, dar am primit cea mai frumoasă clipă de copilărie. Multumesc!

autor: criptica

Lasă un răspuns